Acum ca ai intrat in sufletul meu ...

Pășește cu grijă în sufletul meu.
Ți-aș spune să te descalți dacă nu e prea mare deranjul.
Să pășești ca și cum ai pluti, să nu-ți simt pașii apăsați și grei. Vezi tu, acum e curat. E liniște acolo. Am aerisit și miroase frumos.
Știi cum miroase? Miroase a tei. Așa spun eu că miroase sufletul curat. A tei.

Am avut multă dezordine în suflet. Mult noroi.
Până acum nu am rugat pe nimeni să se descalțe. Iar oamenii au intrat fără să țină cont de nimic. Au intrat tropăind, parcă strivind tot ce-am așezat în mine.
Și știi ce au lăsat în urmă? Și-au lăsat toate neîmplinirile lor și toată amărăciunea. Mi-au lăsat-o mie.
De ce mi-au lăsat-o?
De ce să plâng eu lacrimile altor oameni când le am pe ale mele?

Așa că am decis să pun niște reguli de bun simț la intrarea în suflet. N-ai văzut că pe la orice intrare e pus câte un semn, câte un avertisment?
Așadar, în sufletul meu nu se mai intră încălțat, ci cu tălpile goale.
Nu se calcă apăsat, ci se merge ca și cum ai călca pe nori.
Se respectă programul de liniște și se tratează cu multă iubire.
De asemenea, am instalat și un detector de falsuri, așa că mare grijă!

Sufletul meu nu e de vânzare și e foarte primitor dacă sunt respectate regulile de la intrare.
Mulțumesc pentru înțelegere și... bine ai venit! ツ

Marti ...

Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât, dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut, şi că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorinţă. Să-i menţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog" şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.

Ar trebui să ne întrebăm din când în când câte lucruri sunt în realitate aşa cum le vedem noi. Sau şi mai bine spus, aşa cum ne place nouă să credem că sunt ele. E şocant când de cele mai multe ori, dând nas în nas cu realitatea, nu pricepi cu niciun chip cum de n-ai putut vedea până atunci lucruri care acum par atât de evidente. O explicaţie ar fi... Deseori, când eşti prins în interiorul evenimentelor, scapi din vedere unele aspecte mai uşor de sesizat din afară. Iar cu cât eşti mai sigur de ceva, cu atât vei fi luat printr-o mai mare surprindere constatând că, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel.

Mereu îţi faci prieteni noi şi nici nu trebuie să stai cu ei zi de zi. Când ne vedem tot timpul cu aceleaşi persoane, ele ajung să facă până la urmă parte din viaţa noastră. Şi cum ele fac parte din viaţa noastră, încep să vrea să ne-o schimbe. Dacă nu eşti aşa cum vor, se enervează. Fiindcă toată lumea are o noţiune exactă despre cum trebuie să ne trăim viaţa. Şi nimeni nu ştie cum trebuie să-şi trăiască propria-i viaţă.

Nu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se transformă în ani... dar ce e mai important se conservă; forţa şi determinarea ta nu au vârstă. Spiritul tău este cel care îndepărtează pânzele de păianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reuşită e o altă încercare. Cât timp trăieşti, simte-te viu. Dacă ţi-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp... mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi. Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine. Fă astfel ca în loc de milă să impui respect. Când nu mai poti să alergi, ia-o la trap. Când nu poţi nici asta, ia-o la pas. Când nu poţi să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri niciodată.

De azi nu mai am timp sa ma enervez !

Odata cu primavara,mi-am impus sa nu mai am timp sa ma enervez. De ce? Pentru ca astazi s-a umplut paharul, a crapat si cum nu mai aveam ce face cu el, l-am aruncat. 
De maine o sa "vad" prin cei care cauta probleme fara rost. Ce sens mai are? Ce rost aveti voi astia care nu va gasiti linistea si locul si o cautati la altii? Nu e destul de mare pamantul asta, de ce va impiedicati?!
M-am saturat sa vad cum va pierdeti in detalii si cum incercati sa fiti altii decat ceea ce sunteti si mai ales ca uitati de unde ati plecat. Pentru ce atata rautate? Daca ma gandesc bine, a zis bine cine a zis ca "doar din invidia celor din jur iti dai seama de propria valoare"! Asa ca aici, tin sa va multumesc!

De 1 Martie va doresc sa va gasiti pacea sufleteasca(acolo unde se mai poate), sa va relaxati, sa trageti aer in piept si sa mergeti mai departe, fara a mai avea grija altora! Va urez o primavara plina de iubire si fericire!

Pana una alta, eu nu mai am timp sa ma enervez!

Doar tu !

Da, doar tu ! M-ai facut sa cred iar in iubire si nu te mai las sa pleci. Nici tu nu-ti doresti asta, asa ca hai sa facem pasi mari catre inainte ! Cu trecerea timpului, m-am apropiat mult, si mai mult si tind sa cred ca am gasit prima cheie a inimii tale. Am luat-o si am deschis o usa, cea mai importanta. De aici, stiu ce am de facut! Imi spuneai candva ca rabdarea inseamna mult, ti-am dovedit ca o am si acum stii pe cine vrei. 
Ceea ce ma implineste cel mai tare e faptul ca, la fel ca la inceput, vibram in acelasi timp si la aceeasi intensitate. Simt ca te cunosc de-o vesnicie, de parca de la tine as sti tot. 
De-o sete fara nume mi-e sufletul cuprins,ma strangi in brate sa ma simti !

Iubirea este o prietenie care a luat foc !

Gata ! M-am indragostit ! Stii cum, nu-i asa? Pur si simplu, nu poti porunci inimii, dragostea se castiga, iar respectul se merita. Dragostea ii arata omului cum ar trebui el sa fie. Cand iubesti, descoperi in tine o nebanuita bogatie de tandrete si duiosie si nici nu-ti vine sa crezi ca esti in stare de o astfel de dragoste . Totul sta in voia inimii, pe care nici oamenii, nici cerul, nici chiar propriile noastre interese nu o pot schimba vreodata.
Iubirea? Ce-i iubirea? Iubirea sta in calea mortii. Iubirea este viata. Tot, tot ce inteleg, inteleg numai pentru ca iubesc. Tot ce exista, exista pentru ca iubesc. Totul e legat numai de iubire. 
Intelesul iubirii nu e acela de a sta spate in spate, ci de a sta fata in fata, fiecare pastrandu-si propria mobilitate. Inseamna deci, asumarea riscului de a te reduce sau a te amplifica. Sunt clipe de nedefinit, acelea in care doua suflete isi vorbesc intr-o limba ce nu poate fi inteleasa decat de ele, cand tace tot ce-i omenesc, iar ele se unesc.

Oriunde te-ai afla, acolo sunt şi eu!

Nevoia de a iesi din tine insuti e de fapt iubirea !

Era o zi oarecare...asta ca sa incep cu inceputul. Era chiar joi, inainte de vineri! O intrebare personala, un raspuns rezervat si nimic mai mult. Au urmat alte intrebari, si altele...intrebari ce si-au primit raspunsul prompt. Am simtit sa-l dau, nu stiu ce ma putea intimida?! M-ai "prins" intr-o perioada vulnerabila a vietii mele monotone. Am dat curs cererii si mi s-a facut oferta. Era una de sezon, cu bonusuri si multe vorbe de vara, calde! Au urmat lungi discutii, deschise ca orizonturile noastre. Atunci mi-am dat seama ca sufletul se identifica cu trupul si vorbeam in acelasi timp. Te-ai deschis tu, ti-am povestit eu, am schimbat rolurile si am ajuns sa ne cunoastem atat de bine incat parca ne stiam deja de-o viata. Mi-ai alergat prin minte multe zile si nopti, la rand. Ma intrebam mereu : "De ce eu?"", "De ce tu?", "Cum?". Dupa o saptamana, doar una, au aparut explicatiile : ne-am gasit, suntem reali si vibram in aceeasi directie, pe acelasi piedestal! Atunci am plonjat in adancul sufletului si mi-am spus ca nu e nevoie de nimic mai mult, nu vreau altceva decat sa te pastrez, sa-ti daruiesc cel putin aceleasi sentimente pe care mi le daruiesc mie  insami si sa uit de gura lumii. Eram doar noi doi acolo, in asteptarea unui covor fermecat, de fericire, care sa ne poarte unde doreau inimile noastre. Si am ajuns la timp, amandoi!

Eu vreau sa cresc MICA ! (adaptare)

Demisia oficiala din functia de ADULT

Subsemnata, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandra de trotineta mea cea rosie, fara sa ma intereseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intinsa la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificari etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa  fii ales in echipa repetentului, atunci cand jucam volei in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi povesti.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericita!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Matei si citind Robinson Crusoe, ascunsa in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in "gradina mare".
Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pusa in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebata: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite si a imaginatiei innobilate.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate.
Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MICA!